Inhalt

Mixtape

Acum 4 ani lumea din jurul meu avea o părere mixtă despre modul meu de a trata singurătatea pe care eu, e mult spus că o agream. După 4 ani de viață haotică, adolescentină cum le place multora să spună, am ajuns să trăiesc după acele cuvinte, păreri, judecăți și să găsesc scuze pentru a nu face schimbări, pentru a nu ieși din tiparul asta monoton, dar cu care am început să mă complac. Ironic.

Gândul pe care-l scriu acum e doar o altă frustrare care m-a marcat de-alungul acestor 4 ani de schimbări drastice. Totuși singurul lucru și motivul bârfei în acești 4 ani asupra mea ce nu s-a schimbat este “curva de om ce am ajuns”. Da, această carte, pasaj, gând, ce-o fi, este despre punctul culminant al vieții mele în raport cu singurătatea în care mă aflu la nivelul dragostei. Este o carte, pasaj, gând, whatever, cu povești pentru copii de vârstă înaintată.

În 2016 am avut o conglomerație de legături cu fete care mai de care diferite, cu idei, principii, religii diferite. A fost anul când eu consideram că pentru a fi cool sau în rand cu societatea trebuie să ai gagică cool, să arate bine și să pozeze bine în pozele de facebook. Adevărul e că ce poți să ceri de la un puști de 16 ani ce abia și-a format un anturaj cât de cât de căcat și ce ascultă ultima muzică din trend? Aș putea să dau vina pe anturaj când vine vorba de toate relațile mele eșuate, dar pentru ce? Nu ei au fost împreună cu tipele respective. Nu ei au lăsat inimi zdrobite de aroganțele mele de puști tras la imprimantă. Eu am fost de vină și voi fi în continuare.

PS: Să ascultați piesele înainte de a citi fiecare capitol. Poate reușiți să empatizați cu mine.

HOZIER - BETTER LOVE

În 2016 am crezut că am întâlnit o fată. O fată ce era parcă xeroxată pentru mine și o fată ce îndeplinea toate criterile ce mi le imaginasem. O fată cuminte dar rebelă de față cu mine, ceea ce-mi doream. O fată cu care mă puteam întâlni în spatele blocului la o poveste sau la o caterincă pe un topogan de plozi. Hai să o numim Julieta și pe mine Romeo în această poveste amoroasă cum ar spune marii intelectuali. Eu și Julieta ne-am cunoscut pe sfântul Facebook. Aștept să mă judecați, prea puțin îmi pasă. Totuși ce mi-a scris această fătucă m-a făcut să ridic din sprânceană. Bine, eu mi-am dat seama că acele întrebări parcă picate din pom nu aveau nici un rost și răspunsurile mele nu erau ce aștepta ea de la mine. Ea aștepta să avem o conversație cât de cât decentă, după să o întreb dacă nu cumva vrea să ne vedem, să ne combinăm și să fim într-o relație de lungă durată aka de-o lună, până când unu se plictisește și bagă textul cu “cred că mai bine luăm o pauză..” Într-un fel cam așa s-a întâmplat, de ce să mint, dar totuși această Julieta m-a marcat pe un anumit plan deoarece mi-a oferit o chestie nouă. A fost prima fată la care mi-am luat curajul în piept și am mers în piață să-i cumpăr un trandafir cu 7 lei. Am plâns când mi-am dat seama că ultimii 7 lei i-am dat pe un amărât de trandafir, între timp mai având 2 țigări în pachet. A fost o alegere ce m-a făcut să merg cu capul în pământ, jumătate de oraș cu toate panaramele în stânga și în dreapta la care aparent singurele cuvinte ce le cunoșteau atunci erau: “Iuui, ce draguuuț”. Iex. Dar pot spune că acest drum de război a meritat când m-am văzut față în față cu ea și mă-sa. A zâmbit, m-a luat în brațe, cred că m-a și pupat.. mă-sa aaa zâmbiiiit, aș zice, m-a fulgerat cu 2-3 priviri, dar măcar nu m-a pupat. Fair enough. Totuși această întâmplare a deschis “n” drumuri către experiențe mega tari.

Ea încercând să fie rebelă tot încerca să pipereze relația noastră. Ceea ce nu că mi se părea ok, eram într-un extaz din care poate numai un bocanc în cap putea să mă scoată. Încă țin minte când a fost, răcită e mult spus, și m-a chemat la ea după ce am terminat orele de liceu să stăm să pierdem vremea. Eu cunoscând-o pe aceasta și ce idei piperate avea, am și chiulit de la ultima oră și m-am plantat în primul tramvai spre ea cu pulsul 180, mâinile transpirate și numai gânduri perverse. Dacă mă judecați, sunteți bulangii, aveam 16 ani. Când am pus piciorul la ea în apartament abia am apucat să mă descalț că eram deja întins pe canapeaua din sufragerie, cu mândra deasupra mea. Jackpot. Aș spune că a fost cea mai awesome partidă de sex de până acum dar păcat că nu s-a întâmplat. Eu virgin, ea virgină, după 2 ore ne-a venit și nouă idea să ne dăm tricourile jos. Cui dracu îi ia 2 ore pentru un preludiu? Am fost prea prost. Spun că nu s-a întâmplat deoarece fix în punctul culminant pe care îl așteptam amândoi o sună frate-su că ajunge în 5 min acasă. Să-mi bag… Da-i. Scularea, încălțarea, marș afară, scuze, scuze, ne auzim la telefon. Ce telefon? Surpriză! Îmi fusese telefonul furat în tramvai când eu contemplam la gândurile mele perverse. Ooo ce frumoasă-I viața. Eu am mai încercat să reproduc acea situație în care să fim numa’ noi 2, dar cel mult am reușit să ajung la ea, să vorbim, și să mă trezesc făcând autostopul la 10-11 seara spre Timișoara din ceva sat apropiat. Pentru că de ce să stea în Timișoara să-mi fie și mie mai ușor. Cu toate că pare că a fost o relație complicată, pe mine m-a marcat. Tot timpul o aveam pe chelie. A fost persoana la care am investit o sumă frumușică de bani pe un cadou de crăciun fără să mă gândesc dacă am bani de țigări sau nu, pentru că merita. Greu de scris ce simțeam dar era prima fată de genul cu care am ajuns într-un anumit punct. Cu toate astea, puteți și voi să vă imaginați unde am ajuns. La o despărțire ca la carte. De plictiseală, de vreau să mai experimentez și să mai cunosc alte fete. Ce bou. Am lăsat o fată cu care puteam să stau acum la un ceai dimineața pe balcon, 4 ani mai tărziu, pentru un ultim sărut și un la revedere pe mal de Bega. Trist, dar vă reamintesc. Ce poți să ceri de la un puști de 16 ani? Să nu fie bou, ok.

Vorba unui tovarăș: “Ce-ai făcut vere?”.

Mă bucur totuși că am mai ținut o perioadă legătura. Și legătura asta e mult spus dar odată la ceva timp ne mai scriam, ne mai întâlneam, ne mai combinam scurt, o mai includeam în scurtmetraje cu scuza să o mai văd, și cu speranță la o a 2-a șansă. Dar ce poți să mai ceri de la o țigară fumată? O arunci și îți aprinzi alta.

JAMES VINCENT MCMORROW – WICKED GAME

Câteva luni mai tărziu, m-am trezit în fața calculatorului vorbind cu o prietenă veche aș spune acum, dar atunci o știam cam de 550 km depărtare. Încă o stiu de atâta timp. Cum stăteam pe skype și vorbeam despre cât de machiată este viața și ce drame și suferințe are fiecare pe suflet, în spatele ei apare o domnișoară ce pe vremea aceea mi se părea incredibil de teatrală cu o aură în jurul ei de “întreabă-mă ce fac”. Prima mea încercare de a vorbi cu ea a fost on point. După ce fata cu care am început conversația a ieșit la o țigară am dat tot ce am avut mai bun din mine și am întrebat-o: “Ce faci?” Good enough for me, nimic de pierdut deci eu zic că a fost cea mai buna replică în momentul acela. După o conversație teatrală dar sinceră ce a ținut mult și bine, și aș zice că încă ține, această domnișoară m-a lăsat cu treaba aia de mai trebuie să vorbesc cu ea. Zis și făcut. Noroc cu Facebook, ce ne făceam fară el? Eu probabil nici nu mai scriam cartea. Singura problemă în toată ecuația asta era sfânta distanță, care în raport cu tot globul este nesemnificativă, dacă e să o luăm așa. Această domnișoară cu numele de cod Lydia, nu m-a făcut decât să urc în primul tren spre București.

Prima impresie a fost amuzantă dar totuși simțeam cum se ține un rave party de fluturi la mine în stomac. Am putut să-I citesc sinceritatea de la 50 de metri distanță când aceasta cum m-a văzut, a dispărut brusc. Am nimerit și bine deoarece cu 2 zile înainte fusese ziua mea deci prima ei reacție a fost să-mi întindă o plasă și 3 cuvinte. Mă rog, 3 litere: “Lma”. Toată această relație a fost una supra spontană deoarece nu știu dacă au trecut 2 ore până să trecem deja de partea cu flirtatul. Ne-am plimbat mult și bine prin mirificul centru vechi căutând un birt mai pe placul nostru, nu un fancy shit de bani gata pentru că nici eu, nici ea nu eram străluciți cu banii. Ne-am comformat până la urmă la o terasă ce avea pe meniu bere cu aromă de fructe. Cine dracu ar face asta? Totuși de curiozitate mi-am luat una cu mere. Decizie mai proastă să mor de am mai făcut. Mai bine beam schweppes de mandarine. După ce ne-am delectat gusturile cu acele porcării am decis să mai facem ture de centru, pentru mine fiind printre primele dăți în București. Cumva am ajuns la altă terasă unde fratele vostru Ruben și-a încercat șansa. Da, m-am aplecat să o sărut cu un tupeu jegos dar cu gânduri bune. Cel puțin așa cred. Lydia instant s-a tras și a început să râdă ieșind din gura ei numa’ “Hoo, Hooo, ce faaci?? Să mori tu că ai vrut să mă săruți??”. Bravo Ruben, intră în pământ și plângi de milă că ai dat-o în bară. O chestie aveam de făcut. Nu știu de ce dar cu toate acestea Lydia mi-a inspirat un sentiment de a încerca din nou. Poate nici ea nu se aștepta la asta, poate doar își bătea joc de mine, I se părea amuzant. Nu o să înțeleg niciodată fetele. S-a întâmplat până la urma. Am reușit, un rând de aplauze vă rog. În săptămâna aceea s-au întâmplat prea multe lucruri să-mi pot aduce aminte fiind o chestie spontană as fuck. Acum facem ceva, după altceva, după altceva. Nu înțelegeam nimic dar totuși îmi plăcea să stau cu ea. Avea idei cretine dar totuși în gândul meu eram “Nu sună rău”. Al de hai să mergem să înotam noaptea într-un bazin fumați sau să urcăm pe clădiri părăsite să ascultăm muzică sau să ne îmbătăm până nu mai știm de noi în alt capăt de oraș. Sună perfect, nu-i așa? Așa a și fost. Daar, fratele Ruben nu vă lasă cu finaluri fericite. Vă lasă cu gândul “Poți să fi mai bou de atât?”.

Am dat-o-n bară.

Vă mai amintiți de domnișoara de pe skype, din cauza căreia am ajuns să o cunosc pe această Lydia? Well fratele vostru este un player. Nu-mi vine să cred că am folosit termenul ăsta. A ales să mintă și să-și bage picioarele în toată săptămâna ce a fost pentru o caterincă. O caterincă ieftină ce m-a adus tot pe mine în fața Lydiei cu mii de scuze și păreri de rău și bullshituri de genu. Nu are rost să vă povestesc ce i-am făcut pentru că probabil vă imaginați și voi cât de departe poate să meargă prostia unui băiat. Așa am reușit să stric o prietenie între 2 fete și poate o relație ce putea să ajungă undeva blană. Chit că m-a iertat, voi fetele nu uitați niciodată, nu-i așa? M-am întors în Timișoara unde mi-a stat gândul numa’ la această domnișoară, totuși fără nici o relație în desfășurare.

Câteva luni mai tărziu am mai mers în vizită la tatăl meu fără a mai ține legătura cu Lydia. Pe drum totuși mi-a picat fisa de a-i scrie în încercarea de a mai încerca o chestie cât de mică, pentru că Ruben nu se lasă. Șocant a acceptat incredibil de entuziasmată propunerea mea, venind după mine la aeroport și sărind la mine în brațe în mijlocul mulțimii, toți holbându-se la noi but who cares. A fost un sentiment ce nu o să-l uit. Toată săptămâna ce a urmat nu a putut nimeni să ne dezlipească, ieșind în oraș cu tot felul de tovarăși dubioși de-a ei, ieșind la băute ce țineau mult și bine, seri de fumat verde și așa mai departe. Încă nu pot să vă zic ce s-a întâmplat între noi 2 deoarece de fiecare dată când mă întorceam în Timișoara parcă totul dispărea brusc, lăsând în urmă certuri care să mor de știu de unde apăreau. Poate eram eu prea prost pentru o relație de genu. Dar concluzia la care am ajuns este că am meritat despărțirea asta. Oricât de trist ar fi, concluzia pe care o știți și voi deja este “Ruben, ești un bou”. Mă bucur tousi că încă mai ținem legătura și aș vrea ca după ce termin această carte să o citească și să mă lămurească și pe mine ce dracu s-a întâmplat.

NIRVANA - SMELLS LIKE TEEN SPIRIT

Vara anului 2017, damn, ce vremuri. Prima vară când m-am luat cu nebunu’ de David și ne-am rupt noi de noi în Vama Veche. Pentru mine fiind prima oară în vamă, așteptările mele erau top. Așa a și fost, nebunie curată. După 15 ore de mers într-un tren bășit plin de cocalari și mahalagioaice ce știau să zică numa’ “p*la, pi*da, c*aiele”, am ajuns în Constanța. De ce Constanța? Pentru că Ruben este un bou ce nu știa că există bilete până în Mangalia. Da ne-am descurcat, nu ne descurcăm noi? Săptămâna aia din vamă a fost aur. De la party constant pe plajă în fiecare seară la combinat de fete de pe dracu știe unde, băute pe bandă și concerte pe plajă. Totuși în ultima seară de destrăbălare a la Vama Veche, în seara când parcă cheful nostru se cam ducea pe p*lă și în seara când la ora 11 aveam chef amândoi să mergem spre cazare zic hai să mai stăm jumate de oră, să vedem ce-o fi. Jackpot. Jumate de oră mai tărziu apare o domnișoară la David cerând un foc cu scopul clasic de a se băga în seamă. Eu sincer în momentul acela eram rupt de realitate cu câteva berici la bord deci nu aveai ce să ceri de la mine. Această domnișoară a început să vorbească cu puștanii de noi, mă rog, mai mult cu David, eu fiind în spate dansând ca pe The Doors. La un moment dat respectiva, hai să-i zicem Janis, ne-o prezintă pe sora ei. David îngheață și se întoarce spre mine cu șoaptele “Men, ce bună-i soră-sa”. Cu ultimul neuron funcțional am început să-mi dau seama unde urmează să ne duca noaptea. BAM! Zdop și Zdup – Dj Vasile! Horă în toată regula, shoturi pe bandă ce m-au captivat numai din nume, melodii pe care cele 2 surori dansau într-un mod în care beția ce mă domina era ultimul lucru la care mă mai gândeam. BAM! 4 dimineața “Hai să facem baie în mare!!” “Hai, ce dracu!”. În momentul în care am intrat în mare nu numa’ că m-am căcat pe mine de frig, dar Janis înnota în jurul meu și vorbea cu mine într-un fel în care pulsul meu a ajuns iar la 180. David cu sora lui Janis erau deja de mult combinați. Își trăiau ultima zi de Vamă aproape unul peste altul. Mai rămăsesem eu, Janis și un semn de întrebare. Un semn de întrebare ce a devenit un “must” la răsărit. Jackpot. Fratele Ruben marchează. Am mai avut vreo 2 răsărituri prinse cu ceva panarame ultimele zile dar la ea părea ceva mai sincer și spontan. Ceea ce dacă nu v-ați prins până acum, cam asta căutam.

Am plecat din Vamă continuând amândoi să ținem legătura cu cele 2 mândre. Cine știa unde o să se ajungă ținând cont că erau din alte capete de țară. Nu știu dacă au trecut 2 luni până când Janis s-a nimerit să vină în Timișoara să ne vadă. Poate v-ați dat seama din povestea trecută că eu și relațile la distanță nu ne pupăm. Ciudat e că nici nu a fost o relație. A fost mai degrabă o experiență care-și merită locul în carte. Pentru că eu fiind din Timișoara și având o stare monotonă pentru că nu se întâmplă mai nimic special în orașul ăsta, Janis cumva m-a scos din asta. Parca era o doză de cola agitata. “ Hai să facem asta, Hai să facem asta, Hai să mergem acolo și acolo”. Adevărul e că din cauza ei am făcut chestii ce nu mă așteptam să le fac o viață. Să jonglez, să merg în parcuri să pictez la ceva festival random, să mă plimb efectiv prin oraș, să dorm la cămin, să fumez cu persoane ce abia le cunosc. Eu nu făceam, nu fac asta. Weird. M-a scos din monotonie chit că doar pentru o săptămână. Oricum săptămâna aceea a fost doar un început. Cum să nu se mai întoarcă, o lună mai tărziu. Între timp nici eu nu am stat pe gânduri și m-am teleportat la un festival din apropiere unde mă chemase. Nu o să uit cum mă aștepta în gară cu o foaie aproape mototolită pe care scria “Pufoșel”. Atunci avea sens. Oricum, reușit festival și reușit vibe ținând cont că eram cu ea acolo. Ce consider totuși special la ea și poate motivul principal pentru care este în carte a fost că această domnsioara a reușit să scoată fecioara din mine, vorba aia, să mă dezvirgineze pe limba noastră. Eu care aveam principii legat de asta și că trebuie să fie special, cu persoana potrivită cu care voi rămâne o viață. Un căcat. Când m-am văzut în locul faptei la David în cameră cu ea lângă mine ce să mai ceri. Poate un “David, nu ieși și tu jumate de oră afară?”. Zis și făcut. Nu a fost nici cea mai bună dar nici cea mai proastă partidă de până acum. A fost prima data. Puteți să vă imaginați și voi. A fost doar amuzant ținând cont schimbarea ceasului cu o oră înapoi din timpul partidei, ceea ce face teoretic, dezvirginarea mea inexistentă. Ce să zic, măcar am fost original. Totuși, poate putea să-mi spună că are prieten. Consider că e un aspect ce trebuie știut. Dar ce să-i faci, cum ziceam, o fire nebună.

Până în zi de azi am negat o relație cu ea deși a reușit să-mi deschidă anumite porți. Cred că scopul ei în viața mea nu a fost nicodata să abie o relație care să se termine la fel de banal ca restul. A fost pur și simplu persoana care apare și dispare când ai nevoie. Persoana la care pot spune că nu am fost un bou. YES.

THREE DAYS GRACE - I HATE EVERYTHING ABOUT YOU

Capitolul ăsta e unu ce mi-a schimbat viața 180. Gata cu liceul, suntem maturi acum. Să zicem. La finalul anului 2018 facultatea mi-a ieșit în cale. Pentru mine faculta nu a însemnat nimic și nici nu o să însemne nimic pentru că mi se pare o pierdere de vreme. Mai bine îmi depun un CV și încep să fac bani, decât să mai aștept încă 3 ani pentru a începe să fac bani dar cu o diplomă pe post de hârtie igienica. Totuși faculta asta mi-a atras atenția asupra unei persoane de sex feminine pe care nu aveai cum să nu o remarci. Țin să cred că și eu i-am atras atenția deoarece am ajuns cumva, printr-o minune și prin ajutorul instagramului să vorbim. La început majoritatea conversaților erau plictisitoare și în mare parte despre facultă. Eu care iubesc facultatea. Totuși, pentru că în fiecare poveste există un totuși, chiar am ajuns să mă întâlnesc cu ea pentru a face ceva shooting de poze. Cred că amândoi știam că shooting-ul e doar o scuză pentru a ne întâlni și a ne cunoaște în adevăratul sens al cuvântului. Nu prin poze pe insta. Vă amintiți de rave-ul de fluturi? Well, când ne-am întâlnit acesta devenise festival. De ce? Să mor de știu. Acest supranumit date cumva a dus la altul, și la altul, din care am aflat că această domnișoară, am și uitat să-i pun un nume.. Mia, este împreună cu ceva fraier și este cu 7 ani la vârstă în fața mea. Wtf man, știu. Bine, asta pe lângă pasiunile ei și așa mai departe, dar nu asta mă interesa pe mine. Inițial când fratele vostru Ruben a încercat să marcheze, și-a primit o mare palmă de la univers, să nu zic m*ie. Am fost refuzat dar totuși înțelegător ținând cont că îl avea pe fraieru’ ăla. Am încercat cumva să trec peste toată idea de a fi cu ea de la acel refuz pentru a nu face situația mai ciudată decât este. Dar că să vezi. Câteva zile mai tărziu aflu că s-au despărțit. Cumva mă învinovățesc but who cares, toată chestia asta mi-a schimbat viața în bine aș zice. Cumva la scurt timp m-am trezit lângă ea pe acoperișul unei clădiri părăsite din centrul orașului cu întrebarea “Acum ce căcat fac?” Nu m-am căcat prea mult pe mine pentru că ce mai aveam de pierdut. Poate doar o seară de beție cu David. Dar șocant, Mia a fost pe film. O god și ce poetic a fost. V-aș povestii mai multe dar sunteți prea perverși pentru o discuție de genu. Oricum seara aia m-a adus unde sunt acum, în fața Word-ului cu nici un motiv de a scrie o carte despre gagici.

Relația cu Mia a durat circa 8 luni în care totul a fost un bahaos dar și ceva plăcut. Zic bahaos pentru că nici nu mai știu ce schimbări la mine de-a cursul relației au fost bune sau de căcat. Că mi-am lăsat toți prietenii deoparte timp de 8 luni? Sau faptul că am ales să iubesc pentru prima dată o fată? Tough call, ay? A fost persoana ce a reușit să se lipească de mine și să ajung să-i spun că o iubesc. Eu nu fac asta, nu mai făcusem asta pe bune. Să ajung să mă gândesc la un viitor cu cineva? Să mă gândesc la mutatul cu persoana aceea în altă țară sau făcutul de plozi cu ea? Doamne ferește. Dar totuși m-am gândit. Nu sunt nebun, sunt doar visător. Timp de 8 luni am impresia că am trăit în alta lume, într-o chestie serioasă, într-o chestie din care nu mai vrei să ieși. Să trăiești experiențe pentru prima dată cu o persoană cu care îți vezi un viitor e prea wow pentru cât pot duce. Mai ales că îl avea pe Murasa, un câine prea handicapat dar cu intenții bune. Dacă v-aș povestii toate experiențele cu Mia cărticica asta ar deveni un roman în toată regula. De la primele întâlniri ce le aveam prin tot felul de puburi sau cafenele, la serile nesfârșite de film, la seri lângă un pahar de vin, gin, bere sau whiskey la seri cu final plus 18 și țigări fumate la 5 dimineața. Până și ieșirea din țară cu pacostea aia de câine a fost una mai mult ca perfectă. Până și momentul în care am întâmpinat probleme de sănătate, Mia a ajuns să mă certe că nu am vrut să fie de față, să mă vadă în starea în care eram. Cine face asta? Și totuși grijă mai mare nu am primit în momenul acela de la altcineva. Bine, nu pot spune că mai aveam pe cineva. Lmao. Dar totuși unde au dus toate experiențele astea? La certuri și neînțelegeri pornite de la și cel mai mic căcat. De ce? Dracu știe. Nici nu se mai pune problema de Ruben boul ce se plictisește. Deja o persoană la care îi spui că o iubești, bănuiesc că e ceva mai mult decât o plictiseală banală. Totuși o chestie necunoscută m-a lovit peste față și m-a făcut să mă comport într-un fel ce o fată nu ar agrea, deși eu știam asta. O făceam tocmai pentru că ceva îmi șoptea în ureche că ceva nu e ok? Sau o făceam pentru că sunt bou? Bună întrebare.

Stai că deja am ajuns prea sentimental și începe să mă lovească anxietatea. Prea multe întrebări la care nici eu nu le știu răspunsul.

Am ajuns să vin beat la 4 dimineața de la ceva cămin random, pe 4 cărări până la ea la apartament unde mă aștepta cu un sac de nervi în spate. Ce însemna asta? E prima oară când experimentez asta, nu te supăra pe mine, am 19 ani, nu știu ce să fac în situația asta. Poate doar intervenirea cu un contra argument ce mă aducea tot pe mine în postura de a-mi cere scuze și de a spera iertare. Nu știu dacă asta a răcit toată chestia dar ne-a afectat. Trebuia să mă afecteze? Era ok ce făceam? Brusc vârsta de 19 ani și relația serioasă se băteau cap în cap, în mintea mea având loc al 3-lea război mondial. Dar totuși nu voiam să pierd ce există, să las în spate toate experiențele ce le-am trăit și mi-au schimbat viața. Până când am cedat. Am ales poate calea ușoară sau calea lașă de a nu mă exterioriza și a nu spune ce aveam cu adevărat pe inimioară.

Îi amuzant că scriu capitolul ăsta semi beat pe o canapea la un tovarăș la exact ora 3:10 am fără a mai ține minte cu ce am început și unde vreau să ajung. Daca există cineva ce empatizeaza cu mine, pace și iubire.

Unde m-a adus despărțirea asta? La 2 zile de plâns în cameră cu maicamea lângă mine, pace și iubire pentru mama Dima ce a fost acolo, și la câteva luni de depresie și anxietate. Oare e bine ce am făcut? Sau a fost un impuls venit la momentul nepotrivit? Sincer, prea multe întrebări care în momentul de față nu-și mai au rostul. Dar e ok, consider că eu am fost bou la final deoarece eu am riscat o relație, cu o persoană ce-și dorea mai mult de atât.

NORTHLANE - BLOODLINE

Habar nu am cum să încep capitolul ăsta. De la relația anterioară am rămas numa’ cu gândul de mi se rupe de relații serioase și tot ce ține de ele. Vreau numa’ să mă distrez, dacă se poate pentru o noapte. Au trecut ceva luni de la despărțirea cu Mia. Ce-am rezolvat în acele luni? Mai nimic. În mare parte mi-am făcut de cap în cele mai hardcore moduri pentru a uita sau a recupera timpul, n-aș spune pierdut.

Din momentul ăsta încep tot felul de relații scurte dar importante. De ce importante? Pentru că acum privesc total altcumva sexul feminin. Îl privesc ca pe un bou. Ca pe un bou ce vrea să experimenteze și să i se rupă de inimi frânte și povești de genul. Așa că de ce nu, hai să accesăm mirificul Tinder. De la parașute, la dubioase, la attention hores, la femei ce pot oferii unui bărbat numa’ “o bucățică de trup” cum spunea un tovarăș. Totuși pe această aplicație am întâlnit-o pe creață. Conversația cu ea am început-o cu o dumă clasică de Tinder, sau să fi fost un gif?. Oricum interesul meu era aproape 0. Ce voiam de la ea? Habar n-am. Poate doar alta persoană lângă mine pentru a nu mă simții singur. Egoist, elegant. Cum am ajuns să ne vedem a fost mai mult decât random. Două săptămâni de conversații mai tărziu ne-am trezit unul lângă altul pe plajă în Vama Veche. Nu știu cum, când sau ce planete s-au aliniat de am reușit să o întâlnesc pentru prima dată în contextul ăla de vis. Nu are rost să vă mai spun cum fratele vostru și-a încercat șansa pentru că deja mi se rupea. Ce mai aveam de pierdut? Un refuz? O da, ce să zic, aia e, trecem la următoarea. Totuși fetelor le plăcea vibe-ul ăsta ce-l inspiram. De ce dracu ți-ar place de cineva căruia i se rupe și nu dă 2 bani pe tine. Oare ăsta îi răspunsul? N-aș zice. Totuși după ce mi-am încercat șansa de a o săruta, aceasta aparent a colaborat cu mine. Asta a dus la beri băute cu muzica de la Stuf în fundal, pe spate, cu ochii la 2-3 stele. După ce ne-am amețit cât de cât corespunzător, ea vine cu idea de a merge la ea la cazare pentru a sta mai chill acolo și pentru a fuma niște resturi de cui. Cum dracu să refuz. Trebe să fi nebun să refuzi. Cine știa unde poate duce asta. Pâi nu a dus foarte departe. După o noapte de stat până la 6 dimineața la cazare, cam trebuia să mă car deoarece mă aștepta o mașină în 3 ore spre Timișoara. Planul ăla oricum s-a dus pe apa sâmbetei trezindu-mă fără mașină și 30 de lei până în Timișoara. Noroc cu creața și dărnicia ei. Altfel acum probabil încă eram în Vama Veche și scriam cartea asta în nisip.

În Timișoara am decis amândoi să ne încercăm șansa. O singură problemă a apărut care normal nu era o problema dacă nu eram eu bou. Creața era dintr-un sat alăturat venind cam o dată pe săptămână în Timișoara, ceea ce mi se părea iad pe pământ. Nu puteam să mai aștept încă 2 luni să se mute în Timișoara. Mie îmi trebe consolare acum, nu masturbări mintale la poze. Nu fiți bulangii, știu ce gândiți. Relația asta scurtă dar intensă a fost o relație de parc. De plimbări prin oraș și de vizite la domiciliul acesteia unde drept îi că am cunoscut o latură mai diferită a acesteia, dar și pe frate-su. Cel mai caterincă frate a unei gagici. Băute mai funny și pline de expresii necunoscute mie nu mai avusem. Să-ți lași gagica cu o stare aiurea întinsă pe pat și tu să te rupi să bei cu frate-su zeci de beri până dimineața sună puțin aiurea, nu? “Ăsta sunt eu” de la Macanache mă descria cel mai bine în acel moment. Cine știe, poate scriu un capitol și depsre frate-su. No homo. Ceva mai special în afara de părul ei și faptul că știa cum să mă abordeze în așa fel încât să o văd numai pe ea și nu alte parașute nu prea am observat. Sau defapt sunt prost. Fiind într-o perioadă în care existența mea se rezuma la mult alcool și ieșiri noaptea, ea tot timpul îmi spunea stop. Oricât de ignorant aș fi putut să fiu, tot ascultam cuvintele alea și parcă tot timpul când beam mă gândeam ce frumos ar fi să primesc o palmă de la ea acum. Să o fac pentru o secundă mândră de mine că pot să zic stop. Nu știu de ce aveam nevoie de aprobarea ei. Poate de asta își are locul în carte. Who knows. Despărțirea poate se trage de la relația anterioara, poate se trage de la distanța minusculă dintre mine și ea, poate se trage de la boul de mine. Fiecare capitol se termină cu întrebări la care încerc să le găsesc răspunsuri scriindule.

Oricum am fost bou, mai ales că m-am despărțit de ea printr-un căcat de mesaj. Puteam și eu mai mult dar am ales să mă complac cu miserupismul de acum. Cu un mi se rupe continuat de un regret.

PINK FLOYD - ANOTHER BRICK IN THE WALL

Another brick in the wall este melodia ce reprezintă cel mai accurate eșecul de relație ce l-am avut cu această fată. Relație e incredibil de mult spus. Habar nu am ce a fost. Abia pot să-mi aduc aminte ce am făcut mai exact cu ea. Deci de ce am ales să-i ofer un loc în această carte ce cuvânt cu cuvânt devine tot mai mult un bordel? Doar pentru că am crezut că pot readuce la viață un sentiment ce îl avusem în relația cu Mia. Această fată nu are o poveste foarte wow în spate, mă refer la modul cum ne-am întâlnit. A fost foarte basic. Nimic special. Am invitat-o la mine la job, atunci lucrând la o cafenea pentru că asta facem cu orice tipă în vremea aceea. Nu mă deplasam, dacă n-aveam chef mă prefăceam că am de lucru. Băuturile din partea casei tot timpul impresiona gagica și căcaturi de genu’. V-am zis, prea puțin îmi mai pasă pentru a depune un efort mai mare.

Aceasta a apărut într-o seară la cafenea la cererea mea de a ne vedea. Noi vorbisem cred că de maxim 2 zile. Aș vrea să spun că a fost scurt și la obiect dar a fost doar scurt. După un “Hei” urmat de “Vrei o cafea?” discuția noastră a pierit. Poate pentru că mai era un tovarăș din vremea aia de față și tot ce facem era să vorbim ca 2 fraieri despre băute cu speranța că domnișoara să fie impresionată. Pentru că atât știm și noi, să ne arătăm masculinitatea prin câte beri poți să iei la bord. 3 beri – normal, 5 beri – decent, 6+ beri – mascul alpha. Domnișoara a fost prea puțin impresionată și eu încercam să-mi expediez tovarășu’ ca să pot să-mi dau drumul la modul flirt. Pentru că n-am ce zice, oricât de tăcută era, arăta bine rău. Într-un final am reușit să mă scap de fraier. Din punctul ăla parca fătuca din fața mea s-a transformat. “Tacatacatacataca”. Wtf, unde erai până acum? Oricum, nu m-am plâns de această parte și am intervenit și eu în conversație. Finally ies de la job și decid cu domnișoara să luăm câteva beri și să mutăm acțiunea pe aceasi clădire unde am reușit să “înscriu” și atunci când am fost cu Mia. Nu știu de ce am făcut asta. Adevărul e că nu știu la ce mă așteptam, pentru că a fost alt sentiment, unul mai anost acum. Degeaba am stat sprijiniți de perete în fund câteva ore pentru că tot acolo am ajuns. Am reușit totuși să scot ceva de la ea în acele câteva ore. Nu știu sigur dacă mă intrigau acele lucruri sau mă distanțau față de ea fiind o fată ce vorbea foarte mult și de multe ori prost. Poate era din cazua că aceasta era dintr-o parte a României nu foarte agreată de toată lumea sau pur și simplu așa îi placea ei să fie. O fire ce m-a entuziasmat pe exterior, pentru că așa cred că trebuie să acționezi când combini o tipă, dar o fire anostă pe interior. Păcat de ea, era o fată incredibil de ok. Modul cum i-am dat papucii a fost mai amuzant decât pare. După o jumătate de zi de stat cu ea la lucru, nu că aveam ceva mai bun de făcut, ea voia să mai stăm în oraș, poate să mergem pe acoperișul unde ne-am combinat. Nu stiu ce film i-am dat în legătură cu asta, but who cares. Am început să bag strâmbe că îmi e somn, că-s obosit, că m-aș duce acasă pentru că nu voiam să-i zic în față că vreau să merg să beau cu David. Am fost un gentleman. Am mințit-o ca să mă duc la David cu primul uber prins pe aplicație. Ea credea că merg cu uberu spre casă. Funny. Nu mi-a trebuit mai mult de 4 shoturi de răchie pentru a-i scrie foarte politicos “Trebbge să vorbbrim”. “Trebbe să vorrbm în lecăturră cu relația nosttră ce greu mi e să-iii spon relație”. Aveam o săptămână, asta este echivalent a unui one night stand, more or less. Nu am reușit să termin conversația că urmat următoarea zi când am vrut să vorbim despre seara antecedentă. Face to face. A fost o conversație sinceră în care i-am spus că nu caut o chestie serioasă momentan. Ceea ce nu stiu daca a fost vreodată real, dar asta credeam pe vremea aceea. Am omis părțile cu mersul la David și faptul că am băut pentru că le consideram detalii ce nu-și au locul. Totuși cred că și-a dat seama că eram drojdit. Mai bine o lăsăm doar cu despărțitul, ok? Șocant la ce fire era domnișoara, m-a înțeles, mă rog, așa am crezut. Nu credeam că o să mă facă cu ou și cu oțet câteva luni mai tărziu pentru chestile ce i le făcusem. Că am mai revenit eu la ea 2-3 luni mai tărziu și am reușit să o seduc în așa fel încât să o las iar cu ochii în soare?

Poate am fost cam fraier. Poate. Poate mi-am meritat înjurăturile și prejudecățile de om de căcat căruia i se rupe. Dar prea puțin îmi pasă. Dacă nu o făceam cu ea, o făceam cu altcineva. Nu cred că o să existe vreodată vreo fată care o să înțeleagă comportamentul meu din trecut. La dracu, abia îl înțeleg eu.

BRUTTO – Гарри ( Garri )

Trei pahare de răchie de gutui și o sticlă de vin mai tărziu scriu capitolul ăsta fără nici o idee unde o să ajung cu el. Pot să zic că a fost poate prima relație mai seriosa. Poate. Bine, într-un fel zic asta pentru că a durat 3 luni. Sau să fi fost una? Hai să zic una jumate. Nu ne batem chiar așa tare joc de cartea asta pe care greu îmi e să o mai numesc carte. Aș zice că-i mai mult o poveste de adolescenți excitați. Măcar dacă vă masturbați, puteți să o faceți mintal?

În momentul în care îmi pierdusem speranța de a mai găsi o fată pe placul meu, aparatul de păcănele s-a gândit să-mi mai ofere un Jackpot. Numai că un Jackpot mai micuț așa. Gen 100 de lei. Ce faci cu 100 de lei? Te bucuri că-i ai dar până următoarea zi îi spargi. Cam așa a fost și relația asta. M-am entuziasmat ca un plod mic ce vede pentru prima data un film porno. Dar a durat ca și acei 100 de lei. Poate mai mult de o zi. Dacă nu eram beat vă ziceam exact.

Această mândră cu numele Katarina ( nume de cod, cred că v-ați dat seama ) a fost mai mult o întâmplare. În momentul când am întâlnit-o mi-am dat seama cât de mică este lumea. Am început să vorbesc cu ea deoarece îmi aprecia foarte mult arta ce o făceam în vremea aceea. Mai mult sau mai puțin mâzgăleli pline de frustrare, niciodată încercând să fac ceva concret. Dar ea le aprecia. Într-o seară de marți sau joi, nu știu sigur pentru că de marți până duminică mă aflam de obicei în același local/birt numit D’arc, am dat nas în nas cu domnișoara Mia ce era la braț cu un alt băiat. Chit că pentru o fracțiune de secunda toată chestia mi s-a părut dubioasă nu am stat foarte mult pe gânduri pentru că ieșisem din toată povestea cu ea. Prea puțin îmi mai păsa să acord atenție. După ce am fost lăsat baltă de așa numiții tovarăși, m-am reprofilat în omul shady din spate ce ascultă muzică și bea o bere cu el și cele 2 fețe ale lui. La un moment dat eu sper că coincidența a fost de vină să apară Mia cu acel tip în fața mea având un moment romantic cum nu a mai văzut nici un star porno. Sper că a fost coincidență pentru că am totuși așteptări mai mari legate de comportament de la această Mia. Oricum m-am cărat acasă pentru că nu prea aveam chef de priveliști de genul. Prima reacție a fost să-i povestesc Katarinei totul, pentru că într-un fel mi se părea funny. Acum de ce zic că-i mică lumea. Domnul cu care era Mia la braț în club era prietenul Katarinei. Scuze, poftim? Katarina are prieten? Fosta mea prietenă este în club cu actualul tipei cu care vorbesc. Să-mi bag p*la în ce căcat am ajuns.Nu-i de bine dar păcat că îmi place prea mult să-mi pese prea puțin. Așa că m-am aruncat cum am putut în relație cu Katarina. M-am aruncat e expresia perfecta pentru toată relația asta. Asta după 1-2 zile de consolări și după 1-2 date-uri în Scârț.Loc lejer. Adevărul e că dacă e iarnă, ești cu o tipă ce vrei să o abordezi cumva, și aveți poftă de o bere sau o ciocolată caldă, locul ăla face minuni. Mai ales seara. Ce a fost intersant la tot e că n-am încercat nimic din primul date. Parcă n-am putut. Se citea clar pe amândoi că e o conexiune ceva dar când m-am văzut la finalul date-ului în stația de tramvai față în față cu ea parcă brusc mi s-au micșorat bijuteriile. Cel mult am reușit să-i ofer un hug și ăla parcă picat din cer. De ce am înghețat așa? Dracu știe. Ce știu este că următoarea dată nici nu am stat pe gânduri. N-am vrut parcă să mai văd dezamăgirea pe fața ei în stația de tramvai. Unde a dus asta? Huh. La o relație în care parcă am simțit că o cunosc de 3 ani după o săptămână. Am impresia că poate s-a deschis prea mult de față cu mine. Poate îmi pare rău că s-a deschis în așa mod față de o persoană ce nu merita să audă anumite lucruri. Oricum ce a fost special și m-a făcut să rămân cu ea este că se bucura de tot ce se întampla în jurul meu.

Nu mă bucuram eu cum se bucura ea. Orice căcat voiam să încerc nou sau orice schimbare voiam să fac în viață mea, ea era acolo incredibil de încântată. Asta a fost și perioada în care m-am mutat de acasă pentru prima data și ea a fost acolo din prima zi. Normal că după asta au urmat nopți de tot felul, mers la party-uri cu ea etc. Aveam impresia că în sfârșit am găsit pe cineva pentru mine. O fată veselă, dinamică, cu idei și așa mai departe. Până și atunci când mă chema la ea când părinții ei nu erau acasă, prima mea reacție era să mă duc chit că era în celălalt capăt de oraș. Îmi lăsa spațiul meu și timpul meu cu mine, nu mă sufoca. Când eram pe cale să fac un căcat puțin mai ilegal pentru a face rost de bani, ea mi-a aruncat niște vorbe de zici că m-a lovit cineva cu un bocanc în cap. Dar a făcut-o cu intenții bune și încă-i mulțumesc. În gând.

Probabil mă considerați deja bou, am și fost făcut bou după această relație ținând cont că există un capitol despre ea în carte. Aș fi vrut să scriu ceva de rău să mai compensez din aura asta negativă creată de-alungul cărții asupra mea dar la ea nu am găsit. Adică nu vreau să ajung să fiu vânat pe stradă pentru o abureală de carte scrisă de un puști de 20 de ani. De ce am ajuns să spun stop la aceasta relație mirifică? Au fost nevoie de 2 cuvinte din partea ei. Te iubesc.

Fuck, nu, de ce, fuck, fuck, fuck.

După o noapte cu ea în același pat, când totul în capul meu era parca mai limpede ca lacrimile unui urs panda, a ales să-mi zică Te iubesc. Nu știu ce s-a întâmplat în capul meu atunci. Poate chinezii ce dădeau la roata cu 2 neuroni din capul meu s-au oprit să asculte și ei. N-am mai zis te iubesc de la toată relația cu Mia. Nu vreau să o zic acum. Nici nu m-am gândit la asta. E prea devreme. Parca nici nu pot să ascult acele cuvinte. Cineva le cenzurează în capul meu. În momentul ăla mi-a apărut un drac pe umăr ce mi-a șoptit “Spune-i că o iubești și tu altfel belești p*la”. De ce i-am spus că o iubesc? Puteam să vorbim despre asta, înțelegea sigur. Am ales să spun asta și câteva zile să fiu frământat cu chestia asta. Până când să mă întrebe ce am pățit. Wasted. I-am spus sec că eu nu o iubesc și că nu cred că o să pot face asta daca nu o fac acum. Îmi dau singur facepalm scriind asta. Am sunat ca o puștoaică de 14 ani cu love issues and shit. O god. Când o să mă maturizez și eu? Să pot să rezolv o problemă direct, nu să creez încă 2.

FOALS - NEPTUNE

Uite-mă în ultima mea relație dinainte să încep cartea asta. A apărut și căcatu ăsta de virus. Credeam că asta a fost pentru mine o perioadă lungă de timp. Credeam că am fost persecutat la câteva luni de singurătate să mă regăsesc or some shit. Nu știu dacă îmi plăcea ideea asta sau nu o suportam. Mixed feelings. Nu știu dacă voiam o perioadă de liniște să mă concentrez pe viața mea și cum să ies din tot căcatul în care sunt sau voiam o persoană pe care să-mi sprijin capu la fiecare cădere psihică. Am fost puțin egoist deoarece fără să vreau am ales a 2-a variantă. Deși țin să cred universul a ales asta. Era carantină în toată țara și eu cumva am reușit să mă aleg cu o mândră la braț. M-am șocat și pe mine.

Această Erika a apărut în viața mea cu o părere seacă despre priveliștea mea de la etajul 8. Nu m-a surprins asta pentru că o observasem deja de ceva timp și parcă cumva așteptam să-mi scrie. Un mic bonus a fost poate și faptul că ne știam privirile din liceu. Dar prea puțin a contat asta. Eu i-am dat un răspuns pe măsură, sec. Daca aș încerca din nou poate aș da mai mult. Păcat că asta se întâmplă numai după ce regreți. O conversație a dus la alta și la alta încât nu mai puteam suportam idea de carantină și că nu o pot întâlni. Am cedat, am mers cu riscul de a-mi lua o amendă babană până în altă parte a orașului pe jos. Fuck it. Who cares. Și dacă mă oprea poliția cel mai probabil încercam să le explic în ce situație mă aflu cu speranța că vor înțelege. Poate exagerez. Dar și amenda aia dacă o luam, încă susțineam că a meritat. Chiar a fost să-mi iau amendă, chiar prima dată. Oprit pe marginea drumului într-o zonă pustie fără foaia aia bășită la mine cu o scuză banală că i-am dus mâncare la bunică-mea. Cred că uniersului i s-a făcut milă și a zis că poate atât mai vreau și eu de la carantina asta. Să-mi încerc șansa. Am scapăt cu un avertisment și o ușurare sufletească cum n-am mai avut.

Când m-am văzut prima dată cu această Erika ce realizez acum că e un nume prea mainstream pentru ea dar aia e, get used to it, m-am trezit cu total altceva în fața mea. Cu ceva la care mă așteptam dar în același timp m-a blocat. Poate avea o aură în jurul ei foarte inocentă, poate era faptul că mă obișnuisem eu prea tare cu ea pe căcatul ăla de facebook, dar cert îi că m-a copleșit. O mare parte a relației ne-am petrecut-o pe mal de bega ținând cont de vremurile în care eram, dar asta nu m-a deranjat, chiar mi-a plăcut șocant de mult. Aproape aceași bancă ascunsă între tufe vizitată odată la 3 zile, aceași oameni ce-și plimbă câinele de parcă virusul ar fi o glumă, aceași Bega la care mă holbam tot timpul cu vocea ei în fundal “Acum la ce te mai gândești?”. Hoh, mai bine tac. Exact la ce te gândești. Cumva am reușit după câteva ieșiri pe Bega și ascuns de poliție să migrăm la mine la apartament unde au cunoscut-o majoritatea tovarășilor mei, ea nemaifiind doar un basm din capul meu. Pot spune că a fost prima persoană după mult timp lângă care mă trezeam dimineața cu gândul că “Ah ce bine e”. Se simțea cumva ceva adevărat, nu o abureală ieftină. Mi-am auzit foarte des de la multă lume că ce bine ne stă împreună. Că poate în sfârșit am găsit și eu pe cineva. Adevărul e că îs vreo 2 poze la care m-am mai uitat în care apărem amândoi și parcă și acum uneori mai tânjesc după sentimentele ce le aveam atunci. Să stau dimineața ca dracu de mahmur în fața laptopului fără nici un chef de a lucra și să apară în spatele meu să-mi facă masaj la umeri și să-mi zică să stau calm că totul e ok. Sună poate clișeic dar astea sunt niște experiențe frații mei, pe care le recomand. 5 din 5 stele. Până și miserupistul de mine ceda când trăia astfel de experiențe. Interesant e că în toată relația cu ea, și nu o să spun cât a durat pentru că la ea nu mai contează, am avut un singur date în oraș. Cumva fair enough ținând cont că a fost carantină dar parcă nici nu mai căutam asta. Date-uri de genu numai să cheltuim bani aiurea pe beri de căcat în puburi de căcat. Măcar date-ul ăsta s-a încheiat incredibil de poetic pe un fundal de furtună și ploaie torențială fară a mai avea unul din noi vreo grijă. Parcă faptul că eram uzi până la chiloți era ultima problemă. Nici atât. O chestie drăguță ce a propus-o această Erika ce mi s-a părut puțin dubios la început dar am început să empatizez cu ea a fost ca la fiecare final de conversație înainte să spunem ultimul Noapte bună, să spunem un compliment pentru celălalt. Tare rău idea, 5 din 5 stele. Recomand. Chit că sună siropos și ca rupt din filme, chestia asta m-a făcut tot timpul să zâmbesc înainte de somn. Era frumos să primești un compliment cât de random ar fi el. Parcă prea frumos. Ceva nu era în regula. Parcă totul decurgea prea bine. Ce-ar fi să f*t tot?

Fuck.

Care-I filmu cu anxietatea asta? Stau frumos și mă gândesc ce bine îmi merge perioada asta și brusc ceva nu e în regula.

Totul e ok, de ce te gândești la asta?

Habar n-am.

Vrei să-i dai papucii?

Nu știu, crezi că merge undeva ok chestia?

Pai crezi că-i ea aleasa sau că o să se termine la fel ca și cu restul?

Fuck off, ea îi specială.

Zici?

Tot aici ajung. Într-un loop din care numai moartea poate să mă scape. Damn ce deep a sunat asta. Poate am exagerat. Cred că am exagerat. Am lăsat mintea să mă domine să ajung în același loc cu o altă persoană ce are o părere de căcat despre mine. Am plâns, am plâns pentru că am fost prea dezamăgit de mine. Că am dat cu picioru-n baltă iar și iar și iar și iar și-mi bag p*la dacă mai înțeleg ceva.

BULLET FOR MY VALENTINE - BROKEN

Asta nu a fost relație. Nu știu dacă a fost ceva. Nu înțeleg ce s-a întâmplat în capul meu legat de această fată. E clar că-i vina unei prietene pentru că m-a introdus lu’ soră-sa. Am crezut că-i doar o chestie așa la vrajala de whatever ce-o fi o fi. Adevaru’ este că așa suna tot. Eu și ea doar știam de existența fiecăruia, amândoi fiind pe ce film voia el. În trecut am fost “refuzat”de ea. Basically umbla cu ceva fraier și îi păsa prea puțin de existența mea. Două luni mai tărziu i se năzărește ei să întrebe de mine. Normal că am aflat la 2 secunde după, probabil pentru că sora ei aka prietena asta care mi-a făcut lipeala urmărea ceva or something. Nu știu, nu-mi bat capul. Ce-i drept am mușcat momeala încercând să mă bag în seamă. Normal că am ales un subiect cât se putea de comun între mine și ea, acesta legat de tatuaje. Numai bine pot să bag scuza să vină să o tatuez că să o pot cunoaște. Voiam numai să o cunosc, să văd de ce-i în stare. Bine Ruben, te-ai băgat singur în căcat. Am cunscut-o. De ce a trebuit să o cunosc? Nu era ok așa? Prostia a fost că mi s-a pus pata. De ce dracu a trebuit să mi se pună pata? Poate din cauză că îmi era dor de senimentul ăsta. Sau poate pentru că simțeam că are nevoie de o chestie de genul în viața ei. Că sunt o eliberare pentru ea și asta mă făcea să mă simt important în viața cuiva. Habar n-am. Poate doar de la beția de pe acoperișul casei sau noaptea petrecută împreună. Sau de la filmele văzute împreună, nemaifăcând asta de poate 1-2 ani cu o fată. Sunt atâtea variabile dar fără nici un rost. În momentul când am vrut să o întreb ce se întâmplă între mine și ea, dacă e relație, dacă e prietenie, dacă e dracu știe ce, karma mi-a f*tut una peste toate sentimentele mele și universul s-a pișat pe mine și a tras apa. Și vai cât am meritat asta. M-a lovit cât pentru câte capitole sunt în cartea asta. A ales să meargă pe drumul ei. Să se concentreze pe ea, să nu-mi facă rău nebăgandu-mă în seamă and shit. Sună atât de fucking cunoscut, nu? Sună înfricoșător de cunoscut. Mai bine nu-mi spune nimic și dispari brusc lăsandu-mă cu semne de întrebare decât să mă faci să simt ce au simțit toate fetele din relațile eșuate ce le-am avut. Tot căcatul ăsta a dus la căderi psihice, perioade lungi de consumat alcool în prostie, o ramură de depresie și o carte fară nici un scop pe pământul asta.

Foarte tare. Îi mulțumesc. M-a făcut să realizez niște lucruri pe care nu le realizam de la sine. Nu mă ducea pe mine atât. Îi mulțumesc pentru palma asta peste față și pentru că m-a făcut să scriu cartea asta. O eliberare pentru mine ce sper să ajungă mai departe, cine știe, poate transform generația asta de băiețași de oraș cu morcovu-n cur în niște băieți ce chiar se gândesc la o fată ca la trup și suflet. Nu ca la bucăți de carne în care să-și bage p*la. Pentru asta există măna dreaptă labagiilor.

BRING ME THE HORIZON - WONDERFUL LIFE

Capitolul ăsta ar trebui să fie despre mine. Ăsta era planul. Am zis că la final vă las cu o concluzie de cel puțin 2-3 pagini. Dar concluzile le-ați tras voi. O să vă las totuși o lista de piese ce merită ascultate dacă viața ta e cât de cât similară cu a mea. Nu e foarte greu. Sunt clasicul clișeu din filme ce știe să bea și aparent să scrie deși n-aș merge prea departe cu termenul ăsta.

Oricum cartea asta nu e despre mine. Adică este dar mai mult decât atât arată cât de mult te poate afecta o viață de “curva de om” prin ochii mei.

Spor la scris frații mei.

Pearl Jam - Alive

Killstation – Sarcoma

Bullet for my Valentine – Tears don’t fall

Simbai – Thunder

Michele Morrone – Watch me Burn

Bring me the Horizon – Sleepwalking

In Flames – Filtered Truth

Bring me the Horizon – sugar, honey, ice & tea

Machine Gun Kelly – Bloody Valentine

Falling in Reverse – Drugs

Nothing but Thieves – Hanging

Monrroe, Emily Makis – Never Too Old

Thirty Seconds to Mars – Buddha for Mary

Red Hot Chilli Peppers – Dani California

Hurts – Miracle

Paris Shadows – Enough’s Enough

Prismo – Too Close

I Prevail – Bow Down

Jack White – Love is Blindness

Goodbye to Gravity – Rise from the Fallen

Korn – You’ll Never Find Me

Guns N’ Roses – Sweet Child O’ Mine

Godsmack - Straight Outta Line

In Flames - The End

Mumford & Sons – Hopeless Wanderer

Eddie Vedder – Society

Grandson – Blood // Water

Alice in Chains - Would?

Flipsyde – Someday

Duke Dumont – Ocean Drive

Billy Raffoul – I’m not a Saint

Audioslave – Show Me How to Live

Whitechapel – Bring me Home

Linkin Park – Faint

Thirty Seconds to Mars – The Kill

Two Feet – I feel Like I’m Drowning

Ed Sheeran – I See Fire

Alt sfârșit de Căcat

Impressum

Tag der Veröffentlichung: 15.09.2020

Nächste Seite

Seite 1 /